Batatul

Batatul (Ipomea batatas) este supranumit si cartoful dulce. Batatul este o planta perena, din familia Convolvulaceae, cu frunze mari, flori albe sau roz si tulpina lunga taratoare, cultivat pentru radacinile sale comestibile, bogate in amidon, vitamine si zahar. Radacinile sale se consuma in stare fiarta ca piure, coapte sau prajite, sub forma de cartofi pai, iar in unele tari se prepara diferite conserve . Aceste radacini comestibile care se dezvolta in pamant sunt foarte dulci, datorita continutului mare in zaharuri: circa 31% hidrati de carbon, din care circa 6% zaharoza. Datorita continutului mare in amidon, batatul este folosit in industria spirtului, industria alimentara, precum si in industria textila si a hartiei.
         In tabelul urmator prezentam compozitia chi­mica a radacinilor de batat (in procente).

Substanta uscata [%]	Apa [%]	Proteine [%]	Amidon [%]	Zahar total [%]	Glucoza [%]	Celuloza [%]
25,57	74,43	2,22	14,43	3,48	0,58	1,10

         Mentionam ca batatul contine in cantitati apreciabile si vitaminele A, B si C. Din punct de vedere botanic, batatul sau cartoful dulce este o planta erbacee, anuala sau perena in functie de conditiile pedo­climatice in care se cultiva. Tulpinile sale sunt subtiri si taratoare, cu o lungime de circa 1-3 m, care pot ajunge pana la 8-10 m. Florile se aseamana cu cele de zorele, iar radacinile sunt subtiri si ajung pana la 1-2 m. Acestea se ingroasa din loc in loc, formand organele comestibile ale plantei. Datatul este de origine din America Centrala si se cultiva pe suprafete intinse in China, India, Japonia, in partea de sud-est a Asiei si in Africa. De asemenea, se cultiva si in sudul Rusiei, S.U.A., America de Sud si chiar in zonele mediteraneene ale Europei. Aceasta planta inlocuieste complet cartoful in regiunile subtropicale si tropicale.
         Soiurile cele mai mult cultivate sunt: Nancy Gold, Nancy Hali, Porto Rico, Georgia Red, Coastal Sweet, Lanfan, Ninhuan si altele.
         Recoltarea batalului se face toamna, in mod similar cu modul de recoltare aplicat in culturile de radacinoase. Tuberculii radacinosi tre­buie recoltati cu atentie, intrucat acestia se rup foarte usor, produ-candu-se rani care ingreuneaza foarte mult pastrarea lor. Dupa recoltare, tuberculii se usuca timp de 10-12 zile in camere speciale, la o temperatura de 26-30°C si o umiditate relativa a aerului de 80%.
         Dupa structura sa, batatul se apropie de alte radacinoase, insa se deosebeste de acestea prin existenta unor fascicule vasculare fibroase, pline cu un suc laptos, care strabat toata masa radacinii. Din compozitia sucului fac parte substante usor oxidabile, datorita carora batatul taiat se ingalbeneste repede, iar in atingere cu fierul se innegreste. De aceea, dupa taiere batatul trebuie gatit repede.
         Productia realizata de tarile care cultiva aceasta planta variaza de la 14 la 40 t pe hectar, in functie de conditiile climatice ale fiecarei tari cultivatoare. Amintim, de asemenea, ca productia mondiala a batatului se estimeaza la circa 38 mil. t anual.
         Depozitarea batatului se face in incaperi speciale curate, la o temperatura de 12-15°C si o umiditate relativa a aerului de 85-90%, pe o perioada de circa 4-6 luni.