Radacina de hrean este folosita mai ales in anotimpurile reci, la prepararea conservelor, datorita calitatilor lui de condiment. El este foarte bogat in saruri minerale, de cupru, flor, potasiu si fier, de asemenea mai contine vitamina C, ulei volatil si mirosina; aceasta ii confera hreanului mirosul intepator iritativ si calitatile revulsive.
Hreanul este indicat pentru stimularea poftei de mancare prin excitarea secretiilor aparatului digestiv. Datorita continutului ridicat de potasiu, hreanul are efect diuretic cu tendinta de normalizare a tensiunii arteriale; de asemenea hreanul este activ si in cardiopatia ischemica, avand in plus si efect cardiotonic ( deci el este foarte indicat celor care sufera de hipertensiune arteriala).
El are calitatea de a degaja de secretii aparatul respirator, fiind astfel indicat in tratamentul astmului. In inapetenta (lipsa poftei de mancare) se va consuma hrean ras amestecat cu putin zahar si otet cate o lingurita de trei ori pe zi inaintea meselor cu 15 minute. Cura nu trebuie sa dureze mai mult de o luna pentru ca hreanul este iritant.
Amestecat cu zahar, hreanul ras se lasa la loc mai calduros o jumatate de zi, putand fi folosit in crizele de tuse (zilnic cate o lingurita din amestec).
Hreanul se mai foloseste pentru frectii in reumatism si junghiuri. Tinctura de hrean se prepara astfel: se iau 20 g de hrean ras cu 100 ml alcool sau rachiu si se macereaza doua saptamani agitand din cand in cand la temperatura camerei. Atentie: nu trebuie atinsi ochii si nici mucoasele.
Radacina proaspata de hrean se rontaie in gura, in cazurile de parodontoza.
Pentru combaterea pistruilor: tamponari seara, timp de o luna, cu tinctura.
Sub forma de cataplasme hreanul se foloseste in migrene, contuzii, dureri reumatice, stari gripale, bronsite sau pneumonii.
