Lucrari de intretinere caracteristice ciresului

CIRESUL

I.       Tendinta naturala de crestere a coroanei

In primii 5-6 ani dupa plantare, ciresul creste mai incet decat celelate specii samburoase, insa ulterior se dezvolta viguros, intrecandu-le pe aceste in prvinta dimensiunilor partii aeriene. Coroana, in perioada de tinerete, este piramidala, apoi invers-piramidala sau chiar “pletoasa”. La cires se manifesta pregnant fenomenul de etajare naturala. Ramificarea este redusa, iar coroana rara si bine luminata.

II.    Forme de coroana recomandate

Pana nu de mult s-a considerat ca, deoarece ciresul etajeaza natural, sistemul de coroana cel mai corespunzator tendintei lui naturale de crestere ar fi piramida etajata rarita. Observatiile din teren su aratat ca pomii condusi dupa acest sistem avand talie mare, se ingrijesc si se recolteaza greu, cu consum mare de manopera.

In cultura moderna a ciresului se adopta sistemele de coroana care permit reducerea taliei pomilor si deplasarea mai usoara a utilajelor agricole printre randuri. Astfel, soiurile cu crestere globuloasa si vigoare mai slaba a axului (Pietroase Donissen, Timpurii de Bistrita, Ramon Oliva), se conduc in forma de vas ameliorat si vas aplatizat. La grupa de soiuri care prezita o dominanta a axului central (Germersdorf, Pietroase de Cotnari, Van) se recomanda vasul intarzaiat. Pentru soiurile de vigoare mica si mijlocie se recomanda palmeta etajata cu brate oblice si fusul liber.

III. Taierile ciresului

Ciresul rodeste in principal pe buchete de mai, care traiesc pana la 10-14 ani. Datorita acestui fapt, procesul de degarnisisre al scheletului decurge mai lent, iar coroana se mintine suficient de rara. Totusi, pe masura ce pomii inainteaza in varsta, ramurile de schelet si de semischelet se alungesc, se supraincarca cu buchete de mai, iar sub greutatea fructelor capata o pozitie atarnanda. In final, se ajunge ca si la celelalte specii pomicole, la o egalizare a cresterilor vegetative, acestea ramanand de regula sub forma de rozete. Pentru a preveni aceasta situatie, mentinand cresterile pomilor la lungimea necesara unei fructificari normale (30-40 cm) este necesara reintinerirea semischeletului la interval de 4-6 ani. In ceilalti ani se intervine, acolo unde este cazul, cu taieri de intretinere, suprimand eventualele ramuri rupte, concurente etc. Doarece ramurile anuale lungi ce apar spre varful sarpantelor si subsarpantelor sunt de regula dispuse cate 3-5 etaje naturale, aceste etaje se vor desfiinta, lasand numai prelungira si cate 1-2 ramuri anuale laterale, necesare pentru obtinerea de noi elemente de schelet si semischelet.

In general, ciresul suporta greu interventiile cu foarfeca, asa incat acestea trebuie sa se limiteze la strictul necesar si sa se efectueze mai spre primavara, la umflarea mugurilor. Seva care incepe sa circule favorizeaza cicatrizarea ranilor, limitand aparitia scurgerilor de clei. Se va evita, de asemenea, suprimarea sau scurtarea ramurilor prea groase (peste 4-5 cm in diametru), deoarece ranile se vindeca destul de greu, in jurul lor aparand deseori rani cu scurgeri de clei.

IV.  Fertilizarea ciresului

La fertilizarea ciresului trebuie avut in vedere ca acesta consuma cantitati mari de potasiu si azot. Avand in vedere ca solurile din tara noastra sunt in general bine aprovizionate in potasiu si ca ciresul reactioneaza deosebit de favorabil la ingrasamintele azotate, se recomanda ca in plantatiile tinere sa se administreze local, sub proiectia coroanei, cate 3-4 kg gunoi de grajd, o data la 2-3 ani, iar anual cate 10-12 g / m² N, 6-8 g / m² P₂O₅ si 6-8 g / m² K₂O.

In plantatiile pe rod se fertilizeaza toata suprafata. In zonele cu precipitatii sub 6 mm anual si in cultura neirigata, se administreaza 20-30 t / ha gunoi de grajd o data la 2-3 ani, si anual 80 kg / ha N, 80 kg/ ha P₂O₅ si 60 kg/ ha K₂O. In zonele cu precipitatii peste 600 mm anual, se fertilizeaza cu  40 t / ha gunoi de grajd, o data la 2-3 ani, 240 kg / ha N, 120 kg/ ha P₂O₅ si 120 kg/ ha K₂O anual. Pe solurile cu reactie acida pronuntata se aplica 120 kg / ha nitrocalcar.

Ciresul este sensibil la carenta zincului in sol. In caz de carenta, frunzele de pe unele ramuri principale raman sub forma de rozete mici, in timp ce frunzele de pe alte ramuri principale ale aceluiasi pom se dezvolta normal. Se recomanda stropirea pomilor iarna cu o solutie de sulfat de zinc in concentratie de 5%. De asemenea, ciresul reactioneaza favorabil la fertilizarea cu magneziu si bor, mai ales cand aceste se aplica in prezenta azotului.

Sursa:”Pomii fructiferi. Lucrarile de infiintare si intretinere a plantatiilor”. Autori: Adrian Chira, Lenuta Chira, Florin Mateescu