|
NUCUL I. Tendinta naturala de crestere a coroanei Partea aeriana a nucului creste moderat in tinerete. In final atinge insa dimensiuni mari, diametrul trunchiului ajungand in mod obisnuit pana la 60-70 cm, si exceptional, pana la 1-2 m. Trunchiul nucului este acoperit la inceput cu un ritidom tare, neted, alb-cenusiu. Mai tarziu, ritidomul crapa longitudinal si capata o culoare cenusie-negricioasa. Coroana este globuloasa, mare si rara, iar inaltimea pomilor ajunge uneori pana la 20-25 m. Ramurile de schelet sunt in numar relativ redus, dar bine garnisite cu ramuri de semischelet si de rod. Viteza de crestere a tulpinii este maxima in primii 3-8 ani de la plantare, cand se obtin lastari de 1-2 m. Dupa intrarea in perioada de rodire maxima, cresterile anuale se reduc la 10-15 cm. Ramurile anuale sunt scurte si groase. Nucul are tendinta naturala de a creste sub forma de tufa, emitand ramificatii din zona coletului. Pentru a preveni acest neajuns, este necesar sa se suprime toti lastarii care apar pe portiunea tulpinii rezervata pentru trunchi. Se intalnesc de asemenea frecvente cazuri cand in anul plantarii nucul vegeteaza anemic. Pana la fortificarea lor, li se vor lasa intacti toti lastarii pe care-i formeaza. Numai in anul al II-lea se va interveni pentru echilibrarea si dirijarea cresterilor vegetative. II. Forme de coroana recomandate Formele de coroana recomandate pentru nuc sunt: vasul ameliorat, vasul intarzaiat si piramida neetajata cu 5-7 brate. Pentru limitarea inaltimii pomilor, axul se suprima deasupra ultimei sarpante. Pentru a usura aplicarea mecanizata a lucrarilor de intretinere, prima sarpanta se va orienta pe directia randului. In anul II sau III, primele 2-3 sarpante se aleg definitiv, se scurteaza la 80-90 cm deasupra unui mugure stipelar. Celelalte ramuri se inlatura de la inel. Pe fiecare sarpanta, la 50-70 cm de la punctul de insertie pe trunchi se alege cate un lastar pentru formarea primelor subsarpante. Lastarii concurenti si cei care cresc pe partea inferioara se ciupesc in lunile mai-iunie la 20-25 cm lungime. In anii urmatori se continua formarea coroanei cu alegerea prelungirii sarpantelor si a unor noi sarpante dispuse dupa sistemul bilateral –altern – exterior, distantate la 50-70 cm. III. Taierea nucului In privinta taierii nucului exista o parere mai veche, ca nucul isi formeaza o coroana rara, destul de echilibrata si, ca atare, nu are nevoie de taieri. Cultura moderna a nucului nu poate fi conceputa insa fara taieri de formare si intretinere. Prin taierile de formare se urmareste obtinerea unor pomi cu talie mai redusa si cu o coroana bine echilibrata, care sa fructifice in timp cat mai scurt de la plantare. Talia pomilor se reduce prin diminuarea inaltimii trunchiului sau prin suprimarea partiala sau totala a axului central al tulpinii. Experientele arata ca intrarea nucului in perioaada de productie intarzaie cu cate un an pentru fiecare 20 cm inaltime suplimentara a trunchiului. De aceea, formarea nucilor cu trunchi inalt nu este indicata decat pentru plantatiile de aliniament, pentru pomii razleti si pentru cei din fondul forestier. La nuc sunt necesare taieri de plantare pana la defrisare, cu urmatoarele particularitati: In anul I, daca verigile altoi au sub 1 m, ele se reteaza la 2-3 muguri pentru a obtine o varga de 1,5-2 m, pentru a forma primele 2-3 sarpante in anul viitor. Daca la plantare verigile au 1,5-2,0 m, se face proiectarea coroanei prin scurtarea verigilor la 1,7-1,8 m (inaltimea necesara pentru formarea unui trunchi de 100-200 cm si a unui numar de 2-3 sarpante echilibrate si unghiuni de intersectie de 35-40 cm). Pentru a forma sarpante echilibrate si unghiuri de insertie de 50-600, o data cu scurtarea vergii se suprima 5-6 muguri axilari principali, pentru ca sarpantele superioare sa se formeze din muguri stipelari. Taierile de intretinere se aplica dupa intrarea pe rod si constau in eliminarea ramurilor concurente, a celor lacome, a celor crescute pe partea superioara a sarpantelor si subsarpantelor si a celor care se suprapun si impiedica patrunderea luminii. Ramurile de semischelet imbatranite se reduc, pentru a stimula formarea unor noi ramuri de rod. Taierile de reintinerire se aplica pomilor aflati la sfarsitul perioadei de rodire, cand se constata reducerea cresterii ramurilor de schelet si semischelet si incepe uscarea centripeta. In acest moment, se fac taieri in lemn de 5-6 ani, prin care dimensiunile coroanei se reduc cu 1/3 sau 1/2. Rezultate bune se obtin daca in toamna premergatoare taierilor de reintinerire, la cca. 2-3 m de trunchi, se sapa un sant circular de 40-60 cm adancime in care se administreaza 150-200 kg gunoi de grajd, 8-10 kg de superfosfat si 5-6 kg sare potasica, pentru reintinerirea sistemului radicular. Taierile la nuc trebie facute in martie-aprilie, iar ranile mai mari de 4-5 cm trebuie netezite si acoperite cu vopsea, pentru o mai buna cicatrizare. IV. Fertilizarea nucului Intrucat nucul creste si se dezvolta incat in primii 6-8 ani de la plantare, pana la aceasta varsta el nu valorifica bine dozele mari de ingrasaminte, ci numai pe cele moderate. Pana la intrarea pomilor pe rod, ingrasamintele se vor administra la fiecare pom in parte, cantitatea lor variind in functie de suprafata proiectiei coroanei, astfel ca la fiecare metru patrat sa revina anual 10-12 g N, 4-5 g P2O5 si 3-4 g K2O. In perioada de plina productie, ingrasamintele se administreaza pe toata suprafata plantatiei in cantitate de 90-120 kg N, 50-60 kg P2O5 si 3-4 kg K2O la ha. In livezile intensiv irigata, dozele de ingrasaminte se majoreaza cu 50%. Ingrasamintele cu zot se administreaza fractionat, in mod similar cu celelalte specii. La fiecare 3-4 ani este indicata administrarea gunoilului de grajd in cantitate de 30-40 t / ha si a carbonatului de calciu ca amendament (3-8 t / ha), cu deosebire pe solurile acide. Sursa: Pomii fructiferi. Lucrarile de infiintare si intretinere a plantatiilor. Autori: Adrian Chira, Lenuta Chira, Florin Mateescu
» Inapoi
| 
