Lucrari de intretinere caracteristice parului

LUCRARI DE INTRETINERE CARACTERISTICE PARULUI

I.                    Tendinta naturala de formare a coroanei

In primii 3-5 ani dupa plantare, parul are un ritm de crestere mai lent decat marul, mai ales cand este altoit pe salbatic.

In aceleasi conditii pedoclimatice si agrotehnice, si pe acelasi portaltoi, ritmul de crestere variaza in functie de soi. Din acest punct de vedere se disting: soiuri cu crestere viguroasa (Untoasa Hardy, Cure, Contesa de Paris, Favorita lui Clap); soiuri cu crestere mijlocie si submijlocie (Williams, Untoasa Bosc, Conference); soiuri cu crestere slaba (Josefina de Malines) si foarte slaba (Passe Crassane).

Forma naturala predominanta a coroanei la par este cea larg-conica (Cure, Contesa de Paris, Favorita lui Clap), sau ingust-conica (Passe Crassane), mai rar sferica (Oliver de Serres) sau turtita (Untoasa Giffard). Parul formeaza mai putini lastari anticipati decat marul, atat in pepiniera cat si in livada.

Capacitatea de ramificare este mai mare la unele soiuri (Cure), la altele mijlocie (Williams), sau slaba (Untoasa Hardy). In general, capcaitatea de ramificare a parului este mai mica decat a marului.

II.                 Forme de coroana recomandate

Parul se conduce foarte bine in garduri fructifere si in forme globuloase de volum mic (fus subtire, fus tufa, sistem Pilar). Dintre gardurile frcutifere, cele mai bune rezulatate le dau gardul fara forma si palmeta neetajata cu brate oblice. Deoare ce majoritatea soiurilor de par isi dezvolta prea puternic axul principal al tulpinii in detrimentul ramurilor laterale, in cazul plantarii dese pe rand, dezvoltarea mai slaba a ramurilor de schelet constituie un avantaj. De aceea, dispunerea nereulata si mai deasa (20-40 cm) a ramurilor pincipale pe ax, cu deosebire la soiurile care fructifica pe ramuri scurte (Untoasa Hardy, Untoasa Bosc, Passe Crassane) contrinuie la mentinerea volumului coroanelor in spatiul ce le este repartizat. In acest caz, ramurile de schelet fiind numeroase, raman mai subtiri, dar mai bine garnisite cu ramuri de semischelet si de rod.

Cresterea axului principal al tulpinii poate fi temperata prin transferarea lui repetata pe o ramura laterala, obtinand un ax cotit. Reducerea vigorii axului se mai poate obtine si prin orientarea lui in pozitie oblica, dupa ce depaseste sarma a doua sau a treia a spalierului.

Pentru a grabi fructificarea unor soiuri ca Untoasa Hardy, Favorita lui Clap si Decana Comisiei, este necesar ca in primii ani dupa plantare, pomii sa creasca mai liber, cu un minimum de interventie in uscat si in verde.

III.               Taieri de fructificare

Aceste se aplica diferentiat, in functie de soi, varsta, vigoare si capacitatea de rodire a pomilor. Intensitatea taierilor este mai redusa la pomii tineri si la soiurile spur si mai puterinca la soiurile standard, la care cresterile anuale peroferice sunt sub 15-20 cm. Pentru echilibrarea proceselor de crestere – rodire, se fac taieri de rarire si scurtare a ramurilor lungi (smicele, nuieluse, mladite).

Rarirea semischeletului se practica, in principal, la soiurile standard: Cure, Untoasa Giffard, cand pomii sunt tineri si se ramifica abundent. Reductia semischeltului se practica in perioada de maxima rodire, in cadrul lucrarilor de normare. In perioada de plina rodire (8-12 ani), majoritatea soiurilor de par de tip standard fructifica pe tepuse, nuieluse, mladite, inserate pe ramuri tinere de 2-3 ani. Sub greutatea fructelor, ramurile de semischelet se arcuiesc, din zonele de curbura evolueaza noi lastari, iar portiunea terminala a ramurilor terminale se epuizeaza si se usuca. Pentru a evita acest fenomen, ramurile de semischelet se vor scurta la jumatete din lungimea lor, sau de la punctul de curbura. La unele soiuri de par apare tendinta de degarnisire a bazei ramurilor de semischelet si este necesara aplicarea unor taieri diferentiate. Astfel, in partea inferioara a coroanei vor fi stimulate cresterile prin eliminarea ramurilor de vigoare slaba si pastrarea celor de un an viguroase si cu crestere oblica. In partea superioara a acesteia, se vor pastra ramurile de vigoare slaba, cu pozitie orizontala, , ramurile de schelet si semischelet transferandu-se tot pe astfel de cresteri. Lastarii lacomi si ramurile cu pozitie verticala vor fi eliminati. Corectarea incarcaturii de rod se realizeaza atat prin rarire cat si prin scurtarea mladitelor si nuieluselor. Scurtarea ramurilor roditoare lungi se parctica atunci cand productia este asigurata integral pe tepuse. La soiurile cu fructificare predominanta pe tepuse, care ramifica slab, se scurteaza semischeletul de 2 ani, garnisit cu tepuse, la 50 cm si, in acelasi timp, se practica intinerirea vetrelor de rod.

In plantatiile moderne se aplica curent taierea mecanizata de contur, asociata cu taierea manuala a ramurilor dininteriorul coroanei. Prin taierea mecanizata se stimuleaza reinoirea si amplificarea volumului productiv al coroanei si al indicelui foliar si se imbunatateste substantial calitatea recoltei.

IV.              Normarea productiei de fructe

In plantatiile comerciale, marimea si calitatea recoltelor pot si influentate favorabil prin stropiri cu substante bioactive la 2-3 saptamani de la inflorirea deplina. La soiul Cure corectarea incarcaturii de rod s-a experimentat cu sarea sodica a acidului naftalenacetic (NaNAA 8%) in concentratie de 1000 ppm.

In unele cercetari s-a constatat ca frcutele soiurilor Williams si Ducesa de Angouleme cresc mai intens cand pomii sunt tratati cu GA3 si 2,4,5 T.

V.                 Fertilizarea plantatiilor

In livezile tinere sunt suficiente doze moderate de 20 t/ha gunoi de grajd, 130 kg/ha N, 75 kg/ha P2O5 si 80 kg/ha K2O (substanta activa).

Unele cercetari au aratat ca parul fructifica normal atunci cand consumul de elemente (calculat la 1000 ppm), in conditiile unei recolte de 20 t/ha, este de 33 kg N, 12 kg P2O5, 48 kg K2O, 35 kg CaO; iar la o recolta de 40 t fructe consumul anual este de 114 kg N, 90 kg P2O5, 137 K2O, 80 kg CaO si 15 kg MgO.

In livezile pe rod se recomanda aplicarea ingrasamintelor chimice numai pe randul de pomi, cate 300 kg/ha azotat, 300 kg/ha superfosfat si 250-300 kg/ha sare potasica.

Pentru restabilirea echilibrului nutritional la pomii cu carente se recomanda folosirea ingrasamintelor complexe foliare cu NPK in raport 24:6:12 si microelemente (Fe, Mn, Zn si Cu) in concentratii de 100-200 g/l.

Pe soiurile acide se recomanda aplicarea a 5-6 t/ha amendamente calcaroase (toamna, o data la 4-5 ani).