Nucul

Denumirea stiintifica: Juglans Regia

 De la acest pom se folosesc atat fructele cat si frunzele, care au calitati fitoterapeutice. Fructele, care se coc si se recolteaza toamna, reprezinta un aliment dintre cele mai hranitoare si nutritive, fiind indicat celor care depun eforturi mari, cat si celor care sunt in convalescenta dupa boli grave. Nucile contin foarte multe saruri minerale dintre care potasiu in cantitate mare, magneziu (este necesar functionarii normale a inimii si combate tendintele de cancer), fosfor (necesar sistemului nervos), sulf (necesar afectiunilor de piele si a celor reumatice), fier (antianemic), calciu (necesar formarii scheletului), cupru si zinc.

Nucul infloreste in lunile mai-iunie, iar recoltarea frunzelor se face in lunile aprilie-mai, cand ele contin cea mai mare cantitate de taninuri. Tot de la nuc se mai recolteaza si pericarpul (invelisul nucilor) folosit in medicina populara. Aceste taninuri se combina intre ele (se polimerizeaza) foarte repede, dand nastere la pigmenti brun-negri, in toate variantele; de aceea unii cred ca este vorba despre iod si le folosesc in tratarea bolilor reumatice. Ce rol au in realitate aceste taninuri pe care le contine pericarpul fructelor si frunzelor de nuc? Din punct de vedere fitoterapeutic, au caracter puternic astringent, fiind utilizati in tratarea arsurilor, a plagilor si in tabacarie; pe plagi (rani) formeaza o pelicula, sunt antiinflamatori, antiiritativi, cu actiune usor anestezic locala, de inhibare a secretiilor si bactericizi, au actiune coagulanta, de distrugere a microorganismelor, intrucat taninurile au efect antiseptic; de asemenea, taninurile au efect antidiareic, hemostatic in plagi sanguinolente si in afectiuni intestinale; taninurile se folosesc ca factor p (vitamina P), protejand capilarele din organism impotriva permeabilitatii elementelor figurate.
Nucile sunt foarte nutritive (1 kg de miez de nuca este echivalentul a 6.000 calorii) si se foloseau ca antiscrofulos (antituberculos), ca laxativ (efect mecanic), antidiareic (astringente), diuretic, ca drenor cutanat si limfatic, in inflamatiile alergice si astm, ca radioprotector (impotriva efectelor radiatiilor), antieczematos; in cantitati mari taninurile reprezinta un toxic hepatic.

Fructul (nucile) sunt indicate in tratamentul alimentar al diabetului, al tuberculozei, al celor care sufera de diaree si de paraziti intestinali; in cosmetica uleiul de nuca se foloseste pentru bronzarea artificiala a pielii; frunzele si pericarpul sunt folosite si sub forma de bai pentru tratarea bolilor de piele. Uleiul de nuc combate tenia si litiaza renala; din frunze se poate prepara o tinctura, cu 10% planta, din care se administreaza cate 30-50 picaturi in apa de 2-3 ori pe zi. Extern, uleiul se foloseste sub forma de frectii in rahitism, anemie si dermatoze.
Frunzele sunt tonifiante, astringente, hipoglicemiante, vermifuge. ~n doza de 3 lingurite la o cana, infuzia se foloseste in stomatite. O lingurita la o cana ne da o infuzie folosita in diaree (2 cani pe zi); de asemenea se poate prepara o infuzie mai concentrata cu 4 linguri la o cana, din care se ia de trei ori pe zi cate o lingura; pentru prepararea cremei cicatrizante se iau 15 grame de frunza uscata, pulverizata, care se tin 7 zile in ulei de floarea soarelui. Se strecoara, se amesteca cu 15 grame de ceara de albine in baie de apa, timp de trei ore, dupa care produsul este gata. ~n diabetul zaharat, ca hipoglicemiant, se bea o infuzie de frunze din infuzia preparata dintr-o lingurita la o cana. ~n cosmetica, frunzele se folosesc in tratarea tenurilor grase sub forma de infuzie din 4 linguri la o cana, cu care se fac comprese.
Frunzele de nuc, care se recolteaza in lunile aprilie, mai, uscate si pulverizate se folosesc in infuzii, o lingurita la o cana de ceai, ca dezinfectant renal, antidiareic, antiseptic si in tratarea diabetului ca hipoglicemiant; infuzia din frunze de nuc este indicata in enterite acute, leucoree (spalaturi vaginale), diaree, diabet si in infectii si edeme renale. Infuzia folosita in tratamente externe (2 lingurite la o cana) se foloseste ca antiseptic in ulceratii, sub forma de comprese, in eczeme sau furunculoze, sub forma de bai si in cazul tenurilor seboreice (cataplasme).