Procesul de identificare si inregistrare a bovinelor

Identificarea animalelor a devenit o prioritate în Uniunea Europeană, mai ales după ce bovinele au fost afectate de criza de encefalopatie spongiformă, cunoscută în limbaj neştiintific ca maladia vacii nebune.

Deşi existau şi mai înainte prevederi legislative privind identificarea şi înregistrarea animalelor, în ultimii ani gradul de detaliere al acestora a fost mult sporit.

Cea mai comprehensivă procedură de identificare şi înregistrare se adresează bovinelor. Implementarea procedurii se realizează cu ajutorul a patru instrumente:

- marca (crotalia) pe urechea animalului;

- bază de date computerizată la nivel naţional cu evidenţa animalelor;

- paşaportul animalului;

- registrul de exploataţie întocmit de fiecare deţinător de animale.

Crotalierea este şi ea reglementată în detaliu. Fiecare crotalie (marcă) trebuie să conţină cel puţin numele, codul sau sigla autorităţii competente de înregistrare a statului care a emis crotalia, precum şi o serie de caractere după cum urmează:

- primele două caractere, alfanumerice, care să identifice statul unde animalul a fost înregistrat pentru prima oară (ex. pentru România – RO);

- următoarele caractere, numerice, maxim 12, care să conţină numărul de identificare al animalului.

Baza de date computerizată la nivel naţional cade în sarcina autorităţilor naţionale competente, care trebuie să înregistreze la nivel local, iar mai apoi să valideze rezultatele la nivel central, astfel încât să fie evidenţiate toate mişcările animalelor (schimbare de proprietate, natalităţi, mortalităţi, exporturi, importuri).

Paşaportul animalului trebuie să conţină înregistrările privind numărul unic de identificare a animalului, naşterea acestuia (locaţie, dată), transferurile de proprietate, semnătura deţinătorului, numele autorităţii emitente, data emiterii documentului etc. Atât paşaportul cât şi crotalia însoţesc animalul pe toată durata vieţii sale.

Registrul de exploataţie trebuie să conţină înregistrările privind numărul unic de identificare a animalului, naşterea, transferul, moartea animalului, adresa proprieterului şi/sau deţinătorului după caz, numele şi semnătura reprezentantului autorităţii competente care a făcut verificarea datelor înregistrate etc.

În cadrul Uniunii Europene se cercetează posibilitatea înlocuirii crotaliei cu mărci de identificare electronică (crotalii auriculare sau bolusuri ruminale) în stomacul animalului. Comisia Europeană investighează posibilitatea folosirii la scală largă a acestei modalităţi de identificare, în cadrul Centrelor sale de cercetare (Joint Research Centers).

Dacă pentru bovine cadrul de reglementare este extrem de complex, pentru celelalte animale el este mai puţin sever, însă tendinţa Uniunii Europene este să extindă reglementările pentru bovine şi pentru celelalte categorii de animale.

România a definitivat transpunerea legislaţiei comunitare specifice (Reglementarea CE1760/2000), până la data de 30 iunie 2002.

Responsabilitatea privind identificarea şi înregistrarea animalelor în România revin Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare care coordonează întreaga activitate în acest domeniu precum şi Agenţiei Naţionale pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie, care deţine în prezent o bază de date computerizată în care sunt înregistrate bovinele aflate sub incidenţa unor programe de selecţie pentru controlul producţiei şi reproducţiei.

În România, toate animalele pentru producţie aflate în proprietatea deţinătorilor particulari sunt înregistrate in evidenţele Consiliilor Locale din cadrul primăriilor, fiind înscrise în Registrul Agricol (Ordonanţa de Guvern nr. 1/13.03.1992, privind Registrul Agricol). Înregistrările sunt obligatorii pentru deţinatorii şi proprietarii de animale, fiind realizate pe suport de hârtie şi referindu-se la toate modificările de proprietar, mişcările animalelor, natalităţi şi mortalităţi.

Bovinele (femelele) aflate în controlul oficial al producţiei şi taurii de reproducţie, reprezentând aproximativ 20 % din numărul total al acestora sunt înregistrate într-o bază de date computerizată aflată în gestiunea Agenţiei Naţionale pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie.

Bovinele şi ovinele destinate exportului sunt identificate obligatoriu de către serviciile veterinare, prin rotaliere auriculară, iar ecvideele(cabalinele) pentru export destinate abatorizării sunt identificate prin marcare pe laturile gâtului şi/sau pe copită. Ecvideele înregistrate, destinate exportului permanent sau temporar (pentru participare la competiţii hipice) sunt însoţite de paşaport individual, similar cu cel utilizat de Statele Membre, în care sunt înscrise şi detaliile de identificare ale fiecărui animal. De asemenea, legislaţia naţională în vigoare prevede identificarea prin crotaliere a bovinelor, ovinelor, şi porcinelor destinate abatorizării.

Anual, sunt înregistrate prin listare de către medicii veterinari, toate animalele care sunt supuse acţiunilor sanitare veterinare obligatorii (vaccinări, tuberculinări şi alte teste de diagnostic), cuprinse în „Programul de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om şi de protecţie a mediului”, precum şi alte animale înscrise în registrul agricol.

Pentru animalele existente în gospodăriile populaţiei responsabilitatea declarării acestora revine deţinătorilor sau proprietarilor de animale, prin înscriere oficială în registrul agricol ce se ţine de către primării, iar pentru colectivităţile de animale (exploataţii, ferme, ferme anexe) responsabilitatea privind modificările apărute în efectiv, revine conducerii executive a acestora.

Deţinătorii şi proprietarii de animale au responsabilitatea prevăzută prin lege de a anunţa orice modificare apărută în efectiv, atât la primăriile locale cât şi la serviciile veterinare locale în a căror rază se află.

România va implementa un sistem naţional de identificare şi înregistrare a animalelor în conformitate cu acquis-ul comunitar în domeniu, până la data de 31 decembrie 2005. În conformitate cu prevederile legislaţiei comunitare în domeniu, responsabilitatea pentru identificarea şi înregistrarea animalelor va reveni în totalitate Administraţiei veterinare centrale din România.

Identificarea şi înregistrarea tuturor bovinelor din România va fi finalizată până la data de 30 iunie 2004.

Până la data de 31 decembrie 2004, va fi emisă fişa computerizată (paşaportul) pentru bovine. Identificarea şi înregistrarea porcinelor şi ovinelor va fi finalizată până la data de 31 decembrie 2005, în conformitate cu calendarul de implementare a Sistemului Naţional de Identificare şi Înregistrare a Animalelor, adoptat de Administraţia veterinară centrală a României.

România va consolida capacitatea instituţională privind Sistemul Naţional de Identificare şi Înregistrare a Animalelor, prin organizarea în cadrul administraţiei veterinare centrale a unui compartiment specializat care va avea responsabilitatea gestionării şi monitorizării întregii activităţi desfăşurate în vederea identificării şi înregistrării animalelor, precum şi atribuţii de coordonare a structurilor din teritoriu implicate în această activitate.

În România, sistemul de identificare şi înregistrare a animalelor are ca bază legislativă următoarele acte normative :

- Ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 110/2000, pentru constituirea Comitetului de Pilotaj pentru declararea, înscrierea, identificarea, înregistrarea şi adeverirea proprietăţii animalelor;

- Legea nr. 25/2003 care aprobă OUG nr. 113/2002 privind identificarea şi înregistrarea bovinelor din România;

- OUG nr. 113/2002 privind identificarea şi înregistrarea bovinelor din România;

- Ordinul MAAP nr. 320/2002 pentru aprobarea normei sanitare-veterinare de implementare a sistemului de identificare şi înregistrare a bovinelor referitoare la înregistrarea exploataţiilor, crotalii auriculare, registre de exploataţie şi paşapoartele bovinelor;

- Ordinul MAAP nr. 345/2002 pentru aprobarea normei sanitare veterinare privind sistemul de identificare şi înregistrare a bovinelor, corelat cu etichetarea cărnii de bovine şi a produselor din carne de bovine;

- Ordinul MAAP nr. 166/2003 pentru aprobarea normei sanitare veterinare privind identificarea şi înregistrarea suinelor, ovinelor şi caprinelor;

- Ordinul MAAP nr. 167/2003 pentru aprobarea normei sanitare veterinare privind identificarea ecvinelor.

În concluzie, pentru a răspunde direct la întrebările iniţiale, se poate afirma că nu este încă nevoie de identificare electronică a animalelor, cu excepţia cailor, însă este posibil ca într-un viitor nu foarte îndepărtat să se ajungă la folosirea mărcilor de identificare electronică pe scară largă pentru a se ţine evidenţa animalelor, mai ales ţinând cont de formarea bazelor de date computerizate la nivel naţional. România este încă în plin proces de armonizare în ceea ce priveşte identificarea şi înregistarea animalelor, fiind necesari încă câţiva ani pentru a se reuşi implementarea totală a prevederilor comunitare. În ceea ce priveşte necesitatea emiterii de paşapoarte pentru exportul de animale, se poate afirma că într-adevăr paşapoartele sunt necesare deja pentru cabaline (ecvidee) înregistrate şi probabil vor fi necesare şi pentru export. Cu cât România va adopta mai repede aceste prevederi, cu atât mai mari vor putea fi exporturile ţării noastre către Uniunea Europeană în aceste domenii (animale şi carnea acestora).