Romania si Politica Agricola Comuna a Uniunii Europene

Până la momentul aderării, România trebuie să-şi pregătească instituţiile care vor aplica Politica Agricolă Comună (PAC). Numai aşa va putea beneficia de toate avantajele acestei politici.

România nu este obligată să se conformeze legislaţiei europene înainte de data aderării. Acest lucru poate fi însă avantajos în unele cazuri, pentru protejarea consumatorilor proprii, cât şi pentru creşterea exporturilor în UE şi în restul lumii. Este vorba despre legislaţia legată de aspectele tehnice-veterinare, fitosanitare şi de securitate a alimentelor. De exemplu, vaccinarea împotriva pestei porcine, utilizată în România, este interzisă în UE deoarece carnea poate fi afectată, conducând la posibilitatea îmbolnăvirii consumatorilor.

România nu are obligaţia de a renunţa la acest vcaccin înainte de aderare. Pe de altă parte, menţinerea lui blochează exportul cărnii de porc către ţările UE.

România a adoptat o Strategie Agricolă şi Rurală pentru Aderarea la UE. Această strategie este cuprinzătoare în ceea ce priveşte identificarea schimbărilor necesare pentru alinierea la PAC şi conţine o listă a măsurilor necesare pentru adaptarea politicilor, structurilor şi legislaţiei actuale împreună cu un calendar detaliat pentru măsurile care urmează să fie adoptate în perioada 2003-2006. Strategia va trebui însă să ia în considerare măsurile de reformă a PAC adoptate în iunie 2003 de către Comisia Europeană.

Problemele structurale ale agriculturii româneşti sunt dificil de rezolvat. Spre deosebire de majoritatea statelor care vor deveni membre în 2004, în România dezechilibrele structurale din sectorul agricol sunt mai mari, fiind nevoie de corecţii mai complicate. Fragmentarea excesivă a proprietăţii agricole este unul din principalele neajunsuri. UE nu are competenţe directe în această problemă dar poate acţiona indirect prin numite măsuri de dezvoltare rurală sau prin stabilirea criteriilor de susţinere a veniturilor agricultorilor. În prezent România orientează fondurile bugetare atât către fermele comerciale (medii şi mari) cât şi către cele de dimensiune mică (2 milioane de ha, îngrăşăminte chimice, motorină) . O altă problemă structurală importantă a agriculturii o reprezintă numărul mare de ferme de subzistenţă şi de semi-subzistenţă (vezi şi răspunsul la întrebarea 5). Autorităţile româneşti trebuie să realizeze o schemă de restructurare a fermelor de semi-subzistenţă pe principii de eficienţă.

O altă problemă a agriculturii româneşti o reprezintă ponderea mare a agricultorilor în totalul populaţiei ocupate, precum şi numărul mare de fermieri vârstnici. Pentru acest aspect UE propune pentru agricultura comunitară aplicarea unei scheme de pensionare anticipată (early retirement scheme), care poate garanta venituri totale de până la 150.000 Euro/fermier (în tranşe egale timp de zece ani). La rândul lor autorităţile române vor trebui să aplice această schemă care va presupune ca fermierii mai in vârsta (minim 55 de ani) să înceteze definitiv toate activităţile agricole comerciale, iar utilizarea terenului să fie transferată altor fermieri mai tineri care vor trebui să demonstreze că pot îmbunătăţi viabilitatea exploataţiilor.

Respectarea standardelor de calitate şi a reglementărilor sanitare şi fito-sanitare constituie o altă direcţie de maximă importanţă în procesul de armonizare la normele comunitare. Cunoaşterea şi aplicarea prevederilor de acest tip de către fermieri sunt vitale din cel puţin două motive. Pe de o parte ele constituie o condiţie pentru accesul la mecanismele comunitare de sprijin (principiul condiţionalităţii). Pe de altă parte, nerespectarea standardelor de către producători atrage după sine imposibilitatea comercializării produselor agricole pe piaţa comunitară. În ultimii ani s-a înregistrat o transpunere accelarată a aquisului în domeniul calitativ, sanitar şi fito-sanitar. Totuşi acest ritm ridică o serie de probleme atât pentru fermieri cât şi pentru procesatori. Comisia Europeană şi-a exprimat îndoiala cu privire la capacitatea de implementare a noii legislaţii din cauza resurselor insuficiente. Totodată, transpunerea acquis-ului în legislaţia naţională presupune pe lângă probleme de informare şi costuri suplimentare de adaptare pentru agricultori şi procesatori. Aceste costuri pot constitui o piedică în calea obţinerii avantajelor PAC de către fermieri. În acelaşi context stimularea activităţii în domeniul agriculturii ecologice ar trebui să constituie o prioritate. Trebuie precizat că un produs agricol, pentru a obţine eticheta de ecologic trebuie să îndeplinească unele criterii generale aplicabile tuturor produselor realizate şi comercializate în spaţiul comunitar, la care se adaugă şi o serie de criterii specifice. În acest context România a elaborat Planul Naţional de Acţiune în domeniul ecologic. Asigurarea fondurilor de co-finantare ar putea fi o altă provocare cu care se vor confrunta autorităţile după aderarea la UE. Cea mai mare parte a măsurilor vitale pentru restructurarea sectorului agricol se înscriu în cadrul politicii comunitare, în rândul componenţei de dezvoltare rurală. Această componentă importantă a politicii PAC presupune şi o contribuţie naţională care să suplimenteze bugetul comunitar. Iniţial această contribuţie naţională era de 50% din valoarea totală a proiectului de finanţat. Pe anumite măsuri, statele ce vor deveni membre din 2004 au negociat un procent de numai 20% din cauza presiunii asupra bugetelor naţionale.

Managementul aplicării PAC este o altă problemă importantă în perspectiva aderării la UE. În lipsa unui sistem adecvat de implementare a măsurilor comunitare sau a disfuncţionalităţilor apărute în sistem, accesul la bugetul comunitar poate fi blocat.

În momentul aderarii România va trebui să finalizeze pregătirile privind instituirea:

- Agenţia de Plăţi – prin intermediul acesteia, urmează să se realizeze cel mai mare volum al activităţilor de implementare a PAC (plăţi către fermieri, intervenţia pe piaţă, acordarea restituirilor la export, emiterea licenţelor de export şi import);

- Sistemul Integrat de Control şi Administraţie – este sistemul comunitar utilizat pentru controlul acordării corecte de plăţii directe în agricultură;

- Reţeaua de Informaţii Contabile în Agricultură – pe baza acesteia vor fi centralizate datele tehnice şi de performanţă economică, necesare formulării politicii agricole, trebuie format un comitet naţional pentru selectarea acelor exploataţii agricole care vor furniza date, să pregatească un plan pentru selectarea acestor exploataţii.

Programul SAPARD este un instrument financiar oferit de Uniunea Europeană pentru a ajuta statele candidate (ţările care şi-au depus cererea de aderare la Uniunea Europeană) în procesul de pre-aderare în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale. Agenţia SAPARD este autoritatea naţională responsabilă de implementarea financiară şi tehnică a Programului SAPARD. Înfiinţată prin Ordonanţa de Urgenţă nr.142 din septembrie 2000, aprobată prin Legea nr 309 /2001 cu completările OUG 140/2001. Scopul Agenţiei Sapard îl constituie implementarea tehnică şi financiară a Instrumentului Special de Preaderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Programul Sapard. Agenţia Sapard are în structură o unitate centrală şi opt birouri regionale de implementare a Programului Sapard (1 Nord-Est, 2 Sud-Est, 3 Sud-Muntenia, 4 Sud-Vest Oltenia, 5 Vest, 6 Nord-Vest, 7 Centru, 8 Bucureşti-Ilfov). Uniunea Europeană a propus o alocare orientativă

a fondurilor pentru fiecare stat candidat având în vedere următoarele criterii: suprafaţa agricolă, populaţia ocupată în agricultură, produsul intern brut, situaţia teritorială specială – zone defavorizate. Astfel, aproximativ 153 milioane Euro vor fi alocate anual României de către Uniunea Europeană pe o perioadă de şapte ani (2000 – 2006), asistenţă financiară nerambursabilă, pentru a facilita adoptarea legislaţiei comunitare din domeniu şi pentru a îmbunătăţi competitivitatea sectorului agricol. Conform volumului acestei alocaţii din partea UE, România ocupă locul secund (după Polonia). Sumei alocate de UE i se va adăuga o cofinanţare naţională din bugetul de stat de 25% (circa 50 milioane Euro anual). Adăugând şi contribuţia privată, costul total al punerii în practică a programului românesc de dezvoltare rurală este aproximativ 300 milioane euro în fiecare an. Sprijinul financiar va fi utilizat pentru a se atinge standardele UE din domeniul politicii agricole, al siguranţei alimentare şi protecţiei mediului înconjurător. Va fi utilizat şi pentru a investi în infrastructură, dezvoltarea climatului de afaceri, diversificarea activităţilor economice şi dezvoltarea resurselor umane.

Programul SAPARD finanţează două categorii de proiecte:                                              

- Private (generatoare de venit), cum sunt cele aferente măsurii de investiţii în prelucrarea produselor agricole;

- Publice (negeneratoare de venit), cum sunt cele aferente măsurii privind dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale.

Programul SAPARD are patru priorităţi de finanţare, detaliate în continuare.

Axa Prioritară 1: Îmbunătăţirea accesului la pieţe şi a competitivităţii produselor agricole prelucrate, prin următoarele obiective:

- Orientarea producţiei în concordanţă cu tendinţele previzibile ale pieţei sau încurajarea dezvoltării de noi pieţe pentru produsele agricole, mai ales pentru prelucrarea şi marketingul produselor obţinute conform respectării standardelor de mediu în vigoare, iar în unele cazuri se pot utiliza produse biologice (în special pentru agricultura organică) ;

- Îmbunătăţirea calităţii produselor prelucrate şi controlul calităţii produselor alimentare prin respectarea cerinţelor minime de securitate alimentară în conformitate cu standardele UE;

- Îmbunătăţirea şi controlul condiţiilor sanitare ;

- Înfiinţarea şi întărirea procesatorilor privaţi de produse agro-alimentare şi piscicole.

Măsura1.1.Prelucrarea şi marketingul produselor agricole şi piscicole

Aplicând art. 2 din Reglementarea Consiliului (CE) nr. 1268/1999, art. 3 din Reglementarea Comisiei Europene nr.2759/1999 şi art. 25 si 26 din Reglementarea Consiliului (CE) nr.1257/1999, măsura are ca obiectiv general sprijinul pentru investiţii destinate îmbunătăţirii şi raţionalizării procesării şi comercializării produselor agricole şi piscicole, în conformitate cu acquis-ul comunitar, contribuind astfel la creşterea competitivităţii şi a valorii adăugate pentru aceste produse, fiind în acelaşi timp un sector cu un mare potenţial în crearea de noi locuri de muncă. Această măsură va fi însoţită cu privatizarea în curs a sectorului şi reducerea capacităţilor supradimensionale din proprietatea statului. Datorită faptului că sectorul procesării este situat în proporţie de 85% în zona urbană, investiţiile sprijinite prin această măsură ar trebui de asemenea să se adreseze acelor unităţi unde să se poată restructura şi moderniza capacităţile de producţie şi totodată, să se evite slaba utilizare a acestor capacităţi. Sprijinirea capacităţilor de procesare mici şi mjloci în spaţiul rural este justificabilă atâta timp cât există un surplus de materie primă

care poate fi absorbită de către unităţi din spaţiul rural, fără diminiuarea cantităţii de materii prime destinate unităţilor procesatoare din spaţiul urban. Acestă măsură va putea fi pusă în practică ţinând cont de următoarele obiective operaţionale:

- Sprijinul acordat investiţiilor pentru îmbunătăţirea procesării şi marketingului produselor agricole pe obiective şi pe sectoare;

- Sprijinul pentru investiţiile pentru monitorizarea calităţii (controlul laboratoarelor uzinale);

- Stimularea investiţiilor ce au ca scop protejarea şi îmbunătăţirea mediului ca şi, pentru sănătatea şi bunăstarea animalelor (investiţii verzi).

Acestă măsură acordă prioritate sectoarelor de producţie pentru care sunt necesare investiţii importante pentru implementarea acquis-ului comunitar (lapte, carne, fructe şi legume, vin, peşte); dar nu exclud şi celelalte sectoare care reprezintă potenţial important de pus în valoare (cereale şi oleaginoase). În sectoarele mai sus amintite, vor fi sprijinite numai modernizările capacităţilor existente. Acestă măsură va acorda prioritate acelor proiecte mai mari de 100.000 Euro, dar nu exclude proiectele mai mici (între 30.000 şi 100.000 Euro pentru acele proiecte amplasate în mediul rural şi bazate pe pieţe locale).

Pregătirea profesională a acestui sector va fi susţinută prin măsura "Asistenţa tehnică" a Programului SAPARD.

Măsura 1.2. Îmbunătăţirea structurilor în vederea realizării controlului de calitate, veterinar şi fitosanitar, pentru calitatea produselor alimentare şi pentru protecţia consumatorilor.

Măsura are ca obiectiv general implementarea acquisului comunitar în domeniul sanitar veterinar, sănătatea plantelor, controlul calităţii produselor alimentare pentru a contribui la îmbunătăţirea calităţii materiilor prime şi a produselor finite agro-alimentare,precum şi la îmbunătăţirea competitivităţii pieţei interne şi a perspectivelor de export.

Pentru această măsură sprijinul este asigurat în deplină complementaritate, atât din fonduri PHARE, cât şi SAPARD. Ţinând cont de faptul că scopul acestei măsuri este construcţia instituţională, ar putea fi finanţat mai ales de programul PHARE. În cazul în care programul PHARE nu va putea finanţa aceste proiecte, acestea vor fi finanţate de programul SAPARD.

Axa prioritară 2: Îmbunătăţirea infrastructurii pentru dezvoltare rurală şi agricultură, prin promovarea următoarelor obiective specifice:

- Îmbunătăţirea accesului locuitorilor din spaţiul rural la exploataţii, îmbunătăţirea comunicaţiilor între zonele rurale şi accesului la reţeaua naţională ;

- Îmbunătăţirea condiţiilor de igienă şi sanitare ale locuinţelor şi ale activităţilor productive executate conform standardelor în vigoare;

- Asigurarea consumului necesar de apă pentru culturile agricole şi pentru animale în zonele cu deficit de umiditate, în termenii eficienţei economice, prin creşterea capacităţii de folosire a sistemelor de irigaţii existente şi prin reducerea pierderilor de apă din reţeaua de irigaţii;

- Creşterea capacităţii de protecţie a terenurilor agricole împotriva inundaţiilor, prin dezvoltarea de noi canale şi alte sisteme specifice şi prin reabilitarea celor existente.

Măsura 2.1. Dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale

Scopul acestei măsuri este să îmbunătăţească accesul locuitorilor spaţiului rural la serviciile publice, să creeze condiţiile necesare pentru modernizarea gradului de confort din zonele rurale, să îmbunătăţească calitatea mediului şi să diminueze sursele de poluare.

Această măsură va fi pusă în practică ţinând cont de următoarele obiective operaţionale:

- Construirea şi modernizarea drumurilor locale comunale şi a podurilor;

- Construirea şi modernizarea sistemelor de alimentare cu apă potabilă;

- Îmbunătăţirea managementului sistemelor de canalizare prin investiţii la staţiile de tratare a apei.

Acestei măsuri i se va acorda o sumă mai mare în primii doi ani, ţinându-se cont de nevoile acestui sector. Măsura se va implementa într-un mod integrat în scopul sprijinirii investiţiilor corelate cu celelalte măsuri ale programului SAPARD. Investiţiile finanţate în cadrul acestei măsuri sunt considerate ca fiind investiţii în infrastructura care nu generează venit net semnificativ.

Măsura 2.2. Managementul resurselor de apă pentru agricultură

Obiectivele generale ale acestei măsuri sunt asigurarea unui management durabil al resurselor de apă din mediul rural, menţinerea şi stabilizarea producţiei, conservarea şi protejarea mediului, şi contribuţia la creşterea veniturilor şi sprijinirea angajaţilor din mediul rural.

Obiectivele operaţionale din cadrul acestei măsuri îşi găsesc exprimarea în reabilitarea şi îmbunătăţirea sistemului de irigaţii existent, ca şi în reabilitarea şi modernizarea sistemului de drenaj existent.

Această măsură va fi pusă în practică ţinând cont de următoarele obiective operaţionale:

- Reabililitarea şi îmbunătăţirea sistemului de irigaţii existent;

- Reabilitarea şi modernizarea sistemului de drenaj existent;

- Reducerea pierderilor de apă în reţeaua de irigaţii.

Axa prioritară 3. Dezvoltarea economiei rurale, având ca obiective :

- Scăderea costurilor de producţie;

- Ajustarea producţiei la nevoile pieţii;

- Asigurarea folosirii optime a forţei de muncă disponibile prin încurajarea creării de noi locuri de muncă;

- Îmbunătăţirea şi diversificarea producţiei;

- Îmbunătăţirea calităţii;

- Promovarea şi diversificarea activităţilor agricole;

- Stabilirea în comun a regulilor unitare referitoare la informaţii despre producţie în special în recoltare şi distribuţia pieţei, recunoscute oficial în ţările candidate;

- Conservarea mediului natural agricol care este potenţial ameninţat;

- Protecţia şi îmbunătăţirea resurselor forestiere printr-o mai bună valorificare a pădurii.

Măsura 3.1. Investiţii în exploataţiile agricole

Măsura va fi implementată cu prioritate pentru activarea potenţialului agricol, valorificarea resurselor locale în vederea eficientizării sistemului de exploatare practicat, pentru a se asigura venitul producătorilor agricoli. Trebuie acordat sprijin pentru înfiinţarea sau modernizarea investiţiilor în conformitate cu acquis-ul comunitar. Exploataţiile care vor primi sprijin din partea Programului SAPARD

vor trebui să fie în acord cu legislaţia naţională în vigoare şi dacă legislaţia este modificată pe perioada implementării proiectului vor trebui să fie în acord cu legislaţia în vigoare înainte de ultima plată. Această măsură va fi pusă în practică ţinând cont de obiectivele operaţionale, de promovare a investiţiilor în sectorul animalelor şi plantelor la nivelul fermei, pentru a îmbunătăţi construcţiile din fermă şi pentru a le dota cu noi utilaje şi/sau animale de valoare genetică ridicată.

Măsura 3.2. Constituirea grupurilor de producători

Obiectivul general al acestei măsuri este de a creşte veniturile producătorilor care sunt membrii ai grupurilor de producători şi care menţin şi creează locuri de muncă în zonele rurale prin înfiinţarea acestor grupuri. Scopul grupurilor de producători este de a-şi comercializa în comun produsele şi de a stabili reguli de producţie comune. În consecinţă, trebuie îmbunătăţite de asemenea calitatea şi condiţiile de comercializare ale produselor obţinute de grupurile de producători.

Obiective operaţionale:

- Sprijin pentru încurajarea înfiinţării şi facilitarea operaţiilor administrative pentru grupurile de producători;

- Stimularea în special a tinerilor fermieri (sub 40 de ani) pentru a se implica în înfiinţarea grupurilor de producători;

- Creşterea calităţii prin înfiinţarea grupurilor de producători conduce la aplicarea tehnologiilor moderne şi implicit la creşterea calităţii produselor.

Măsura 3.3. Măsuri de agro-mediu

Dezvoltarea experienţei practice a implementării măsurii de agro-mediu, atât la nivel administrativ cât şi la nivel local, respectiv la nivelul fermei, în concordanţă cu principiile PAC va grăbi procesul de armonizare legislativă pe care România îl realizează ca şi preluarea experienţei statelor membre UE.

MAPPM a început deja pregătirea contextului legal pentru implementarea măsurilor de agro-mediu fiind aprobate elementele majore ale legislaţiei în acest domeniu, de exemplu Ordonanţa Guvernului nr. 34/1999 cu privire la producţia organică şi la certificarea acesteia.

În concordanţă cu prevederile art. 22 al Reglementării Consiliului (CE) nr.1257/1999 sprijinul pentru măsurile de producţie agricolă destinate protejării mediului şi menţinerii specificului rural (agro-mediu) vor contribui la multiplicarea acţiunilor pentru îndeplinirea obiectivelor în concordanţă cu politicile comunitare referitoare la agricultură şi mediu. În mod special, sprijinul oferit prin această măsură va promova ca obiectiv operaţional punerea în practică a proiectelor pilot, vizând spre conversia la o agricultură organică, protecţia zonelor cu biodiversitate specială / importanţă naturală şi menţinerea /

îmbunătăţirea peisajului rural sau a mediului natural.

Măsura 3.4. Dezvoltarea şi diversificarea activităţilor economice pentru generarea de activităţi multiple şi venituri alternative

Sprijinul va fi adresat pentru susţinerea menţinerii şi creşterii numărului locurilor de muncă şi generarea de venituri alternative prin diversificarea activităţilor rurale legate de agricultură.

Această măsură va fi pusă în practică ţinând cont de următoarele obiective operaţionale:

- Susţinerea activităţilor agricole în mediul rural prin sprijinirea serviciilor specifice; în acest sens, să propune susţinerea înfiinţării cercului de maşini agricole şi servicii de reparaţii ale maşinilor agricole.

- Sprijinirea activităţii tinerilor şi femeilor;

- Susţinerea activităţilor specifice turismului rural (agri and silvo-tourism);

- Menţinerea şi dezvoltarea activităţilor meşteşugăreşti tradiţionale şi artizanale;

- Dezvoltarea acvaculturii, apiculturii, sericiculturii şi cultivării ciupercilor.

Trebuie menţionat că România are deja o experienţă în turismul rural, prin existenţa reţelelor de comercializare şi clasificarea unităţilor agroturistice conform cu gradul lor de confort. Se propune acordarea unei priorităţi în ceea ce priveşte modernizarea unităţilor existente, dar şi crearea de noi unităţi dacă solicitantul îşi justifică investiţia pe un studiu asupra unei pieţe potenţiale acolo unde va fi amplasat proiectul.

Măsura 3.5. Silvicultura

Obiective generale:

- menţinerea şi dezvoltarea funcţiilor economice, ecologice şi sociale ale pădurilor în zonele rurale, concomitent cu extinderea zonelor împădurite, pentru a creşte valoarea adăugată a produselor forestiere, precum şi veniturile deţinătorilor de păduri;

- îndeplinirea angajamentelor luate de România în cadrul Conferinţei Pan-europene privind protecţia pădurilor;

Sprijinul va promova unul sau mai multe din următoarele obiective operaţionale:

- Sprijin financiar pentru comunităţile locale în ceea ce priveşte împădurirea terenurilor

abandonate şi sistemului de drumuri forestiere;

- Sprijin financiar pentru deţinătorii de păduri şi terenuri agricole degradate din sectorul privat (persoane fizice sau asociaţiile lor, persoane juridice), precum şi pentru întreprinderile private de recoltare, transport şi procesarea primară a lemnului din pădurile aflate în spaţiul rural, pentru: Crearea şi modernizarea pepinierelor, împădurirea, Recoltarea şi transportul produselor din lemn, Prelucrarea primară a lemnului.

Axa 4. Dezvoltarea resurselor umane, cu obiectivele specifice :

- Pregătirea fermierilor pentru reorientarea calitativă a producţiei, pentru diversificarea activităţilor economice, pentru aplicarea acestor metode de producţie care sunt consecvente cu protejarea şi îmbunătăţirea peisajului şi a protecţiei mediului, a normelor care sunt aplicate în domeniul creşterii şi sănătăţii animalelor, precum şi pentru atingerea unui nivel de pregătire profesională care este necesar pentru managementul unor exploataţii viabile;

- Să asigure că programul va fi cunoscut atât de beneficiar cât şi de responsabilii cu implementarea lui (prin selecţie, verificare şi monitorizare);

- Să se asigure promovarea programului;

- Să asigure pregătirea şi formarea diferitelor autorităţi şi organizaţii responsabile cu îndeplinirea programului;

- Să elaboreze studiile necesare implementării măsurilor.

Măsura 4.1. Îmbunătăţirea pregătirii profesionale

Printre obiectivele operaţionale ale acestei măsuri putem să menţionăm:

- Reorientarea calitativă a producţiei, inclusiv pentru înfiinţarea grupurilor de producători;

- Practici productive compatibile cu menţinerea peisajului rural, protecţia mediului, standardele de igienă, şi bunăstarea animalelor, incluzând instruirea fermierilor care vor aplica măsura de agro-mediu;

- Managementul fermelor viabile din punct de vedere economic şi al fermelor de acvacultură;

- Administrarea reţelelor de irigaţii de către membrii asociaţiilor utilizatorilor de apă;

- Alte pregătiri profesionale: silvicultura şi diversificarea activităţilor rurale în cazul

producătorilor agricoli şi deţinătorilor de păduri.

Măsura se va concentra asupra instruirii pe termen scurt în sectoarele care se referă la acquis-ul comunitar: mediul înconjurător, igiena şi calitatea, bunăstarea animalelor şi pentru viabilitatea economică a exploataţilor agricole şi piscicole. Măsura de Asistenţă tehnică a programului SAPARD va finanţa pregătirea profesională pentru a măsura "Îmbunătăţirea prelucrării şi comercializării produselor agricole şi piscicole", iar programul PHARE şi programele naţionale pot eventual să susţină instruirea profesională pentru beneficiarii care nu sunt fermieri din cadrul măsurii "Diversificarea activităţilor economice".

Măsura 4.2. Asistenţa tehnică

- Asigurarea cunoaşterii programului, atât de către beneficiari, cât şi de către responsabilii cu implementarea sa (promovare, selecţie, verificare şi monitorizare);

- Asigurarea implementării programului în mod eficient, transparent şi riguros; incluzând

achiziţionarea de echipament necesar monitorizării programului, echipamentul şi lucrările

interne ale comitetului de monitorizare;

- Informarea beneficiarilor şi marelui public asupra programului;

- Asigurarea instruirii şi formării diferitelor autorităţi şi organisme responsabile cu realizarea programului;

- Efectuarea studiilor necesare implementării măsurilor şi programului;

- Asigurarea evaluării şi controlului implementării programului;

- Instruirea agenţilor care aparţin întreprinderilor de prelucrare şi marketing finanţate prin

Programul SAPARD;

- Instruirea agenţilor responsabili cu implementarea programului.

În România sunt deocamdată operaţionale doar o parte din aceste măsuri, având drept beneficiari eligibili:

- pentru măsura 1.1 Îmbunătăţirea prelucrării şi marketingului produselor agricole şi piscicole beneficiarii sunt: Societăţile comerciale cu capital integral privat, cooperativele de consum;

- Pentru măsura 2.1 Dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale beneficiarii sunt: Consiliile Locale ale comunelor, asociaţii, cu statut juridic, între consilii locale de comune;

- Pentru măsura 3.1. Investiţii în exploataţiile agricole beneficiarii sunt: Producătorii agricoli individuali; Asociaţiile agricole familiale; Societăţile agricole private / asociaţiile agricole cu personalitate juridică, prevăzute de Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură; Societăţile comerciale agricole cu capital integral privat constituite în baza Legii nr.31/1990 şi a Legii nr.15/1990;

- Pentru măsura 4.1. Îmbunătăţirea pregătirii profesionale beneficiarul este Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului. Regulile de co-finanţare sunt diferite pentru beneficiarii privaţi şi respectiv cei publici: Beneficiarii privaţi trebuie să finanţeze, cu fonduri proprii între 50% şi 70% din valoarea proiectului; Beneficiarii publici (de exemplu comunităţi locale) pot beneficia de o finanţare de 100% a proiectului lor, cu condiţia ca acesta să nu genereze venituri. Această finanţare se va acorda doar pentru proiectele care vor fi declarate eligibile şi aprobate în vederea finanţării în urma licitaţiilor analizate.

Fermierii pot primi finanţare, prin rambursarea cheltuielilor efectuate, pentru achiziţii de animale, dotare cu tractoare, utilaje, maşini, instalaţii şi echipamante, modernizarea şi construirea fermelor, pentru refacerea plantaţiilor pomicole şi viticole, precum şi pentru diversificarea activităţilor economice din mediul rural.

Pentru a avea acces la fonduri, ei trebuie să parcurgă următoarele etape:

- Identificarea nevoilor şi a soluţiilor potrivite, consultând Ghidul Solicitantului oferit de Agenţia SAPARD;

- Transformarea ideilor într-un plan de afaceri;

- Completarea cererii de finanţare (poate fi procurată de la Direcţiile Agricole Judeţene, Birourile Regionale SAPARD şi Oficiile de Consultanţă Agricolă);

- Obţinerea autorizaţiilor necesare;

- Depunerea dosarului la Biroul Regional SAPARD.

Dosarul include: cererea de finanţare, planul de afaceri, studiul de fezabilitate (după caz) şi toate anexele necesare. Personalul Biroului Regional verifică, în prezenţa aplicanţilor, dacă cererea de finanţare este completată corect, dacă sunt prezente toate anexele (plan de afaceri, studiu de fezabilitate, Hotărâri ale Consiliului Local, Declaraţii etc.).

După aceşti paşi, este verificată eligibilitatea proiectului şi are loc vizita în teren, iar în final, dacă proiectul este selectat spre finanţare, se semnează contractul.